Eșecul școlilor EMBA clasice

„Feriți-vă de tocilarii care vă prezintă formule.”

Warren Buffet, președinte și CEO al Berkshire Hathaway și unul dintre cei mai bogați oameni din lume

„Oamenii supraestimează mereu cât de complexe sunt afacerile. Nu vorbim de vreo știință complicată, am ales una dintre cele mai simple profesii din lume.”

Jack Welch, fost CEO al General Electric

„Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele”.

Ludwig Wittgeninstein, filozof și logician

„Îmi este greu să înțeleg de ce obținerea unui MBA este considerată o cale mai bună de a-ți petrece timpul și de a-ți cheltui banii decât dobândirea experienței reale, în combinație cu citirea cu atenție a 30 sau 40 de cărți.”

Seth Godin

„Cred că nimeni nu poate nega faptul că la oameni, creierul funcționează pe baza modelelor. Trucul este să îți faci creierul să funcționeze mai bine decât cel al altor persoane deoarece înțelegi modelele fundamentale, cele care te ajută cel mai mult.”

Charles T. Munger, partenerul de afaceri miliardar al lui Warren Buffet, CEO al Wesco Financial și vicepreședinte al Berkshire Hathaway

„Există o diferență între:

1. Ce poate face un MBA pentru a te ajuta să dovedești altora care sunt abilitățile tale și
2. Ce face de fapt un MBA pentru a îmbunătăți acele abilități.

Acestea sunt lucruri diferite.”

Scott Berkun

 

Conform datelor colectate la sfârșitul lui 2011 de John A. Byrne, colaborator al publicației Fortune, opt din școlile de afaceri au costuri mai mari de 300.000 de dolari, dacă incluzi taxa de școlarizare, tarifele, costul vieții și valoarea potențială a salariilor pierdute:

• Harvard
• Stanford
• Wharton
• Columbia
• Dartmouth
• Chicago
• MIT
• Northwestern

Harvard și Stanford sunt cele mai scumpe din listă, cu taxe de școlarizare totale de 348.800 de dolari și, respectiv, 351.662 de dolari.

Aceste costuri sunt calculate înainte de aplicarea dobânzilor pentru împrumuturile studențești: dacă adăugăm 2-3% pentru evaluarea riscului și 6-10% din soldul creditului pentru dobânda anuală efectivă, abia atunci vom avea costul real al înscrierii într-o școală de afaceri de top.

Absolenții acestor Programe ajung să își pună viața în gaj.

„Sfârșitul școlilor de afaceri? Mai puțin succes decât s-ar putea crede”, un studiu de Jeffrey Pfeffer de la Universitatea Stanford și Christina Fong de la Universitatea din Whashington, publicat în jurmalul Acedamy of Management Learning Education, a analizat datele colectate pe parcursul a patruzeci de ani pentru a găsi dovezi că programele masterale de administrare a afacerilor asigură succesul studenților lor.

Ipoteza lor a fost remarcabil de directă:

Dacă educația primită în cadrul unui MBA este utilă pentru lumea afacerilor, atunci următoarele ar trebui să fie adevărate, drept consecință logică:

• Deținerea unei diplome MBA ar trebui, dacă oricare alte aspecte sunt egale, să poată fi asociată mai multor modalități de măsurare a succesului și realizărilor în carieră, precum salariul,
• Dacă lucrurile aflate de cineva la cursuri o ajută pe acea persoană să fie mai bine pregătită în lumea afacerilor și mai competentă în domeniul de activitate – cu alte cuvinte, dacă școlile de afaceri oferă cunoștințe utile din punct de vedere profesional – atunci un indicator al măsurii în care o persoană a învățat sau stăpânește materialul, precum notele obținute, ar trebui să poată prezice măcar parțial diversele rezultate care indică succesul în afaceri.

Constatările lui Pfeffer și Fong au fost uimitoare și tulburătoare: școlile de afaceri nu oferă aproape nimic, cu excepția faptului că fac banii să dispară din buzunarele studenților:

Școlile de afaceri nu sunt foarte eficiente: nici posesia unei diplome de MBA și nici notele obținute la cursuri nu pot fi corelate cu succesul în carieră, fapt care pune sub semnul întrebării eficiența școlilor în pregătirea studenților.

Conform studiului lui Pfeffer și Fong, nu contează dacă absolvi cu o medie perfectă sau cu o medie mică, printre cei mai slabi studenți: obținerea unei diplome MBA nu este corelată cu succesul în carieră pe termen lung. Absolut deloc.

Nu există dovezi suficiente că acreditările MBA, în special cele de la școli care nu sunt considerate de elită, sau notele obținute la cursurile de administrare a afacerilor – adică modul în care este măsurat gradul de stăpânire a materialului – sunt asociate cu salariul sau dobândirea unor funcții de nivel înalt în organizații. Aceste date sugerează că legăturile dintre partea pregătitoare sau de instruire a educației de afaceri și lumea administrării oraganizațiilor reale sunt slabe. 

Este o concluzie greu de digerat dacă ai cheltuit câteva sute de mii de dolari pentru o diplomă al cărei unic scop ar trebui să fie transformarea ta într-un om de afaceri de succes.

Dar este și mai rău: obținerea unei acreditări MBA nu are impact nici măcar asupra veniturilor tale pe tot parcursul vieții. Sunt necesare decenii de muncă doar pentru a plăti creditul pe care l-ai făcut ca să poți urma cursurile. Christian Schraga, absolvent al unui program MBA de la Wharton, a estimat că „valoarea curentă netă” (o tehnică de analiză financiară folosită pentru a estima dacă o investiție este sau nu profitabilă) a unui program MBA de top este de aproximativ minus 53.000 de dolari (adică este proastă). Simplu spus, Schraga a folosit tehnica predată în școlile de afaceri pentru a demonstra că obținerea unei diplome de MBA de la o școală de top este o decizie proastă.

 

Although business schools and business education have been commercial successes, there are substantial ques¬tions about the relevance of their educational product and doubts about their effects on both the careers of their graduates and on management practice

Deși școlile de afaceri și educația în afaceri au fost succese comerciale, există întrebări substanțiale cu privire la relevanța produsului lor educațional și îndoieli cu privire la efectele lor atât asupra carierei absolvenților lor, cât și asupra practicii manageriale.

 

business school curricula were seen as too focused on analytics, with insufficient emphasis on problem finding as contrasted with problem solving and implementation (Leavitt, 1986), and as insufficiently integrative across the various functional areas. More than a decade later, these criticisms remain relevant. The themes—an overemphasis on analysis at the expense of both integration and developing wisdom as well as leadership and interpersonal skills, or teaching the wrong things in the wrong ways (and perhaps to the wrong people, or at least at the wrong time in their careers)

programele școlilor de afaceri au fost văzute ca fiind prea concentrate pe analiză, cu un accent insuficient pe găsirea problemelor în contrast cu rezolvarea și implementarea problemelor (Leavitt, 1986) și insuficient de integrate în diferitele domenii funcționale. Mai mult de un deceniu mai târziu, aceste critici rămân relevante. Temele – un accent excesiv pe analiză în detrimentul integrării și dezvoltării înțelepciunii, precum și al abilităților de conducere și interpersonale, sau predarea lucrurilor greșite în moduri greșite (și poate oamenilor nepotriviți, sau cel puțin la momentul nepotrivit al carierei lor)

 

„With respect to pay” however, „more education has no association with total compensation . . . but has a negative association when it matters at all.”

„I have never found benefits for the MBA degree—usually it just makes you a couple of years older than non-MBA peers”

„În ceea ce privește salariul”, totuși, „mai multă educație nu are nicio asociere cu compensația totală… dar are o asociere negativă atunci când contează.”

„Nu am găsit niciodată beneficii pentru diploma de MBA – de obicei te face doar cu câțiva ani mai în vârstă decât colegii care nu sunt MBA”.

 

Livingston (1971), comparing Harvard MBA graduates and attendees at an advanced management course with similar years of work experience, reported that the senior managers earned more than the Harvard Business School graduates.

Livingston (1971), comparând absolvenții de MBA de la Harvard și participanții la un curs avansat de management cu ani similari de experiență de muncă, a raportat că managerii seniori au câștigat mai mult decât absolvenții de la Harvard Business School.

 

the core curriculum taught at business schools is irrelevant, and that the utility of a business school degree is to provide a pedigree rather than learning (Godin, 2000: 322).

curriculumul de bază predat la școlile de afaceri este irelevant și că utilitatea unei diplome de școală de afaceri este de a oferi un pedigree mai degrabă decât de a învăța (Godin, 2000: 322).

 

One reason that having an MBA degree may show no effect is that mere possession of the credential may not be strongly related to the individual’s mastery of business knowledge.

Recently, an investment bank was horrified to find that an MBA graduate it hired from a leading business school, an individual who had apparently taken a number of courses in finance, could not calculate the net present value of a future stream of payments.

Un motiv pentru care a avea o diplomă de MBA nu poate avea niciun efect este că simpla deținere a acreditării poate să nu fie strâns legată de stăpânirea cunoștințelor de afaceri ale individului.

Recent, o bancă de investiții a fost îngrozită să afle că un absolvent de MBA pe care l-a angajat de la o școală de afaceri de top, o persoană care aparent a urmat o serie de cursuri în finanțe, nu a putut calcula valoarea actualizată netă a unui flux viitor de plăți.

 

Moreover, unlike other professions such as law, medicine, accounting, architecture, and some branches of engineering, the practice of busi ness management is not restricted to people who possess a formal credenticial or certificate of training.

Mai mult, spre deosebire de alte profesii, cum ar fi dreptul, medicina, contabilitatea, arhitectura și unele ramuri ale ingineriei, practica managementului afacerilor nu este limitată la persoanele care dețin un certificat formal de acreditare sau de formare.

 

In today’s prestigious business schools, students have to demonstrate competence to get in, but not to get out. Every student who wants to (and who avoids finanncial end emotional distress) will graduate. At Wharton, for example, less then one percent of the students fail ony given course, on average…. the probability of failing more than one course is  almost zero. In effect, business schools have developed eloborate and expensive grading systems to ensure that even the least competent end least interested get credit (1995: 104).

În școlile de afaceri prestigioase de astăzi, studenții trebuie să demonstreze competență pentru a intra, dar nu pentru a ieși. Fiecare student care dorește (și care trece peste stresul financiar si emotional) va absolvi. La Wharton, pentru examen, mai puțin de un procent dintre studenți pică la un anumit curs, în medie… Probabilitatea de a eșua la mai mult de un curs este aproape zero. De fapt, școlile de afaceri au dezvoltat sisteme de notare scumpe și costisitoare pentru a se asigura că chiar și cei mai puțin competenți și cei mai puțin interesați primesc note de trecere (1995:104).

 

Next, a large body of evidence suggests that the curriculum taught in business schools has only a small relationship to what is important for succeeding in business.

Apoi, un număr mare de dovezi sugerează că programa predată în școlile de afaceri are doar o mică relație cu ceea ce este important pentru succesul în afaceri.

 

many critics felt that quantitatively based analytical techniques received too much attention, while there was too little attention given to developing leadership and interpersonal skills, and too little emphasis on communication skills

Mulți critici au considerat că tehnicile de analiza cantitativa au primit prea multă atenție, în timp ce există prea puțină atenție acordată dezvoltării abilităților de conducere și a abilităților interpersonale, si prea puțin accent pe abilitățile de comunicare

 

Mintzberg and Gosling (2002) noted that “contemporary business education focuses on the functions of business more than the practice of managing” (p. 28).

Mintzberg și Gosling (2002) au remarcat că „educația contemporană în afaceri se concentrează pe funcțiile afacerilor mai mult decât pe practica de management” (p. 28).

 

as Leavitt noted: “business schools have  been designed without practice fields.”

după cum a remarcat Leavitt: „școlile de afaceri au fost concepute fără domenii de practică”.

 

as Mintzberg (1996) has argued, management is a practice craft, and the typical business school experience is too far removed from the context of business.

așa cum a susținut Mintzberg (1996), managementul este un meșteșug de practică, iar experiența tipică a școlii de afaceri este prea departe de contextul afacerilor.

 

Schon (1983, 1987) has noted that ”practice is characterized by indeterminacy, and what distinguishes the excellent practitioner from the merely adequate one is the ability to render inde- terminate situations determinate. ”

Schon (1983, 1987) a remarcat că „practica este caracterizată de nedeterminare, iar ceea ce distinge practicianul excelent de cel pur și simplu adecvat este capacitatea de a face situații nedeterminate determinate. „

 

the connection between business schools and the profession of mangement has diminished over time.

legătura dintre școlile de afaceri și profesia de manager s-a diminuat în timp.

 

Rigby’s data suggest that less than one third of the tools and ideas that companies are paying money to implement came out of academia and those that originated in universities were used less often and were abondoned more often.

Datele lui Rigby sugerează că mai puțin de o treime din instrumentele și ideile pentru care companiile plătesc bani pentru a le implementa au provenit din mediul academic, iar cele care provin din universități au fost folosite mai rar și au fost abandonate mai des.

 

Their design is multidisciplinary. These programs tend not to have the conventional set of functional courses, but instead recognize the inter- disciplinary, interrelated world of modern business. This design element leaves them more veridical with the problems people face in actual management situations, where issues do not arive to be solved segmented by discipline.

Designul lor este multidisciplinar. Aceste programe tind să nu aibă setul convențional de cursuri funcționale, ci mai degrabă recunosc lumea interdisciplinară și interconectată a afacerilor moderne. Acest element de design îi lasă mai veridici cu problemele cu care se confruntă oamenii în situații reale de management, unde problemele nu vin sa fie rezolvate segmentate pe discipline.

 

Therefore, faculty who have been hired and promoted for their theoretical and analytical skills and for their ability to generate and, one might hope, impart knowledge are not as able to apply the knowledge that they teach.

Prin urmare, profesorii care au fost angajați și promovați pentru abilitățile lor teoretice și analitice și pentru capacitatea lor de a genera și, s-ar putea spera, de a transmite cunoștințe nu sunt la fel de capabili să aplice cunoștințele pe care le predau.

(Nota: daca asta se intampla la Harvard si Stanford, cu cat mai mult se intampla la ASE?)

 

There is no reason that, in a world seeking both knowledge and training, business schools can’t succeed in doing both well. To do so, all that is required is for business schools to model themselves more closely on their other professional school counterparts end less on arts and sciences departments. This entails focusing research on phenomena and problems of enduring importance, and building curricula that are evoluated, in part, by how well they actuolly prepare students to be effective in practicing the profession. At a minimum, it would seem to require systematic assessments of business school products and more attention to the competitive environment. If business schools don’t change in this way, competitive institutions may pose a substantial and growing threat to their continued prosperity, i1 not to their very existence.

Nu există niciun motiv pentru care, într-o lume care caută atât cunoștințe, cât și formare, școlile de afaceri să nu poată reuși să le facă pe amândouă bine. Pentru a face acest lucru, tot ce este necesar este ca școlile de afaceri să se modeleze mai îndeaproape de celelalte școli profesionale și să se ocupe mai puțin de departamentele de arte și științe. Acest lucru presupune concentrarea cercetării asupra fenomenelor și problemelor de importanță durabilă și construirea de programe care sunt evaluate, în parte, prin cât de bine pregătesc efectiv studenții pentru a fi eficace în practicarea profesiei. Cel puțin, ar părea să necesite evaluări sistematice ale produselor școlilor de afaceri și mai multă atenție la mediul competitiv. Dacă școlile de afaceri nu se schimbă în acest fel, instituțiile competitive pot reprezenta o amenințare substanțială și din ce în ce mai mare pentru prosperitatea lor continuă, daca nu pentru însăși existența lor.

 

Surse

• Josh Kaufman – PERSONAL MBA – Stăpânește Arta Afacerilor Editura PUBLICA 2020
• https://journals.aom.org/doi/10.5465/amle.2002.7373679
• https://jeffreypfeffer.com/wp-content/uploads/2019/10/AMLE-Sep2002-end-of-bus-26.pdf